Mă doare să tac…

Mă simt obligat să scriu acest articol.

M-am săturat să tac şi să mă prefac că nu văd ce se întâmplă în jur.

Oare cât mai trebuie să plătim pentru “cântăreţii“ care fac playback în spectacole

publice, plătiţi cu bani publici? Oare de ce trebuie să acceptăm doar artiştii puşi la

dispoziţie de casele de discuri sau de unii impresari fără niciun fel de simţ estetic?

Oare cât ne va lua nouă ca popor, până când vom începe să acceptăm noile forme

de exprimare artistică?

Eu personal, ani de zile am suferit din cauza unor impresari. Vorbesc despre cei

care fac “cărţile” în industria entertainmentului. A trebuit să mă chinui pentru

a-mi promova spectacolele singur, deci fără ajutorul lor. A trebuit să mă strecor

printre “artistele” şi “artiştii”  lor, de care nu mai încăpeam pe la televiziuni.

Mult timp oamenii au confundat arta iluzionismului cu vrăjitoria. Pe lângă asta,

a mai trebuit să le explic ca la copii, unor  impresari, ce anume se întâmplă

într-un spectacol de iluzionism. Unii dintre ei nici astăzi nu înţeleg că mai

există şi altceva pe lumea asta în afară de “cântăreţe“  care cântă “îmbrăcate“

în chiloţi pe scenă! Stimaţi IMPRESARI, cuvântul DIVERSITATE vă sună cunoscut?

Dar… mă simt foarte entuziasmat când apar festivaluri noi de teatru, de jazz, sau

evenimente în care arta este exprimată sub alte forme decât cele comerciale.

Îmi place să merg în Sibiu, Iaşi, Cluj, Timişoara, Bucureşti sau oriunde sunt

astfel de festivaluri.

După opt ani în care am fost un deschizător de drumuri pentru spectacolele

de iluzionism, alături de o mână de magicieni, acum am o altă provocare:

Spectacolul De Hipnoză Comică. Oamenii când aud despre un spectacol de

hipnoză, se gândesc pe bună dreptate, că este ceva periculos. Ei bine uită-te

la spectacolele mele pe youtube. Lumea se distrează, se simte bine!

Din anul 2014 am început să fac acest spectacol în România. Sunt determinat să-l

prezint în cât mai multe locuri. Deja am atins 57 de reprezentaţii. Printre acestea

au fost o nuntă, mai multe spectacole în cluburi, la baluri de boboci, petreceri

studenţeşti,  spectacole la team buildinguri şi chiar la hramul unui oraş.

Imaginează-ţi că sunt foarte dornic să fac din acest spectacol un „must have”

al petrecerilor din România. Chiar de ar fi să aştept şi 10 ani până când lumea

va înţelege frumuseţea acestui spectacol.

De multe ori mă simt neajutorat, pentru că este la fel de greu să-l promovez

ca atunci când am lansat spectacolul de iluzionism în anul 2008. Am totuşi

norocul că sunt susţinut de cei dragi. Soţia, angajaţii şi prietenii sunt alături

de mine în tot ce fac acum.

Acum, mi-ar fi foarte util să-mi scrii părerea ta într-un comentariu, pentru

că doar în felul ăsta pot evolua. Îţi voi răspunde cu plăcere curiozităţilor tale.